Pamantul parea scormonit de-un plug necurat,
Mai mult ca niciodata lumea era pacatoasa,
Pacatuise in modul cel mai groaznic si urat,
Il omorasera,pe cruce,pe El,fara sa-i pasa.

Pe El,FIUL lui Dumnezeu,iar acum ce faceau,
Linistiti,potoliti,impacati parca,dormeau.
Doar cel Rau ii tinuse apasat si cerusera,
Intr-un singur glas:´´La moarte cu omul acesta!´´

Dar el de bunavoie,cu durere,se daruise,
Lumii-ntrgi.Iar pe cei care-L incredintasera
Mortii,pe lemnul crucii,inca,desi nu cerusera,
Ii iertase zicand:´´Tata iarta-i caci nu stiu ce fac!´´

Dar acum acestea au trecaut caci ce-a fost asta?
Un fulger parca,o lumina puternica,un inger,
Si apoi un uruit de piatra,o piatra mare  parca.
Iar in vazduh  cel Rau cazu  parca din cer!

Isus Domnul pacii,vietii,Gloriei,Regele a inviat,
Cel rau a crezut ca totul s-a incheiat,terminat,
Dar de-abia acum totul a inceput.Harul promis,
S-a infaptuit,a fost indeplinit prin cel trimis.

O femeie in gradina sta si plange,suspinand,
Gandind in sine :"Unde oare l-au mutat?"
Dar o voce blanda,buna o invaluie,cuprinzand,
Gradina,parca.Este El,Rabuni,Cel Invatat.

Cata bucurie,ce fericire,Domnul meu,Isus
A inviat,El care mortii s-a dat,este viu.
A lui sa fie gloria,Aleluia Celui de sus!
EMANUEL in vecii vecilor!Amin!

by Elisei Jurubita