RAPIREA

Din negura vazduhului,din mijlocul pamantului,
Se aude un strigat de moarte,parca din infern,
Un strigat sfasietor,care va tinea etern
Pentru ca nu s-au predat in totul Domnului!

Cutremurat si plin de groaza,fug,alerg
Spre Biserica,unde de abia vroiam sa merg.
Zbuciumat,vanat,alergat,inca mai sper,
Ca mai am o sansa sa ajung si eu in cer!

De ce EU?DE CEE…inima-striga sfasiata,moarta,
Mai am putin,e Duminica(oare),ma duc acolo(unde)?
Sper sa mai gasesc un frate,dar nuu,nu un frate!
Nu vreau pe nimeni sa gasesc!!Deschid usa.

Ah!sunt singur,ce blestem,ce urgie,sunt mort!
Dar ce se aude?Iata vine unul,si-nca unul,iar
Mai vin inca pe-atatia si iar si iar,si in zadar
Ca si mine dupa atatia ani de zel un suflet mort!

Parca un pic mai linistiti se aude ´´Frate,azi,
Crezut-am ca a fost Rapirea,caci nici sotia,
Nici copilul nu-s si nici vecinul meu nu e azi
De vazut!Trebuie sa fi plecat undeva!

Ma-nfior sufletu-mi zboara inapoi pe cai lugubre
Tenebroasele carari mi-apar acum in minte,
Cele pe care le-am dorit,nutrit in minte ca niste umbre
Cand al Lui credeam ca sunt,si ca eram fierbinte!

Dar eu eram rece,o gheata fierbinte,rece pentru El,
Fierbinte pentru cel ce acum era liber,dezlegat,
Sa rupa tot,sa sfarame in bucati,orice a fost vreodat,
Crestin de evidenta,nume de imprumut,luat de un misel.

Atunci mintea-mi tulburata,neagra,disperata,dezlanata,
A scos din strafundul tuturor invalmasagurilor,judecata:
Fratilor a fost Rapirea!Iar noi suntem cei ramasi de vatra
Un ras infiorator se aude,de undeva de sus,nu-i nimenea…

Doar el stapanul pamantului,o nuu.s-a dus si Harul,si Calvarul!
Doamnee!In zadar suspinati,gemeti acum si cereti,oare
Cand eram inca cu voi nu stiati sa cereti,sa primiti si voi Harul?
Acum doar focul va va mai mantui,dar aveti credinta oare?

Nu am mancat eu Mielul,nu am crezut in EL,nu cu amare verdeturi,
L-am cinat cu-ntreaga familie,nu am ars oare ce a ramas,
Nu imbracat,incaltat si imbraiat am fost pregatit pentru ceruri,
De ce oare astazi am fost lepadat,aruncat,parasit, jos ramas?

Durerea desfigurata,mintea imprastiata,sufletul disperat
Dau raspunsul toate deodata;toate impreuna m-au strapuns:
Dar usiorii usii si al tau prag de sus,le-ai uns cu al Sau sange Sfant?
Sau crezut-ai ca obiceiurile,ochiul lumii,forma de evlavie erau de ajuns?

Crestini,rugati-va,suspinati,gemeti,cereti ca atunci cand ceasul suna-va
Sa fim luati,si nu lasati!El poate inca sa ne mantuie,inca mai este iertare,
Caci la El toate sunt cu putinta,indurarea Lui e mare!Cu toti uniti-va
Si cereti cu smerenie iertare,impacare caci El este Sfant si Mare!

  by  Eisei Jurubita