October 25, 2008

A imbatranit Dumnezeu???


Se vede clar ca de la o vreme se intampla ceva in lume,si nu numai,pana si in Biserica se intampla.Daca intrebam inteleptii lumii acesteia ce se intampla,vor spune ca : "Traim in secolul vitezei!".Da se pare ca traim secolul vitezei: cat mai multe pacate in cel mai scurt timp posibil,cat mai multe divorturi intr-o singura viata,cati mai multi logodnici(e)[trebuie sa vezi cu care merge treaba],cati mai multi bani in cel mai scurt timp posibil,cat mai scurte programele de partasie in Biserica,si lista poate continua(din pacate)..

Parca totul a scapat de sub control.Peste tot se aude numai de criza,colaps financiar…Lumea cauta sa dea vina pe cineva si de cele mai multe ori da vina pe Dumnezeu.Dar nici macar nu le trece prin minte ca de fapt totul este in Mana Lui si ca de fapt asa trebuie sa se intample,deoarece trebuie sa recunoastem,traim vremurile din urma asa cum spune si Cuvantul Sau :

"Un neam se va scula impotriva altui neam, si o imparatie impotriva altei imparatii; pe alocurea vor fi cutremure de pamant, foamete si turburari. Aceste lucruri vor fi inceputul durerilor." (Marcu 13:8)

Sunt atat de multe incercari peste oameni incat pana si credinciosii se intreaba daca nu cumva Dumnezeu nu mai aude rugaciunile si gemetele si suspinele celor in necaz.Multi si-L inchipuie pe Dumnezeu ca un batranel gata sa sara in ajutor chiar si cand fac numai prostii.Altii isi dau cu parerea ca nu-L mai intereseaza soarta umanitatii dar de fapt in cer se intocmeste Procesul.

Curand vom sta fata-n fata cu Creatorul,dar nu vom mai sta in fata acelui batranel care atat de mult si a iubit fiul incat l-a iertat si l-a primit inapoi,ba inca si cu mare cinste, vom sta in fata Judecatorului.Multi nu vor sa accepte ca Dumnezeu poate sa dea judecata aspra celor nedrepti si isi zic in sinea lor ca vor avea o portita.Complet gresit,Dumnezeu a dat pe insusi Fiul Lui ca sa moara pentru pacatele noastre si !!atentie!! "pentru ca oricine CREDE sa aibe viata vesnica".Deci nu incape in indoiala ca El va da rasplata fiecaruia dupa cum am folosit talantul,si va fi vai de pielea celuia care-l va fi ingropat.

Sa revenim,deci, la ideea principala-de ce nu se mai vede puterea lui Dumnezeu in Biserica,in lume,oare a imbatranit si nu mai poate tine rostul lucrurilor?Pana nu demult,parca,a existat o balanta a lucrurilor bune dar acum parca totul e pe invers.A cui sa fie vina?Daca ne am privi fiecare in adancul nostru,am da raspunsul imediat.Este o cantare care spunea ceva de genul:"Vezi ca-mi lipseste zel/Dragoste n-am de fel…"Intr-adevar nu mai este ce a fost odata,si asta nu din pricina lui Dumnezeu caci: "Isus Hristos este acelas ieri si azi si in veci!"(Evrei 13:8).Oricum EL a promis ca nu ne va lasa niciodata :  "Nicidecum n-am sa te las, cu nici un chip nu te voi parasi." (Evrei 13:5).

Trebuie sa recunoastem ca de fapt credinta noastra este cea care se slabeste,incet incet moleseala si adormirea cuprinde tot mai multi credinciosi(este un fapt).Nu vom putea schimba acest fapt deodata,dar daca incep eu apoi tu si asa fiecare persoana sa se lase cercetata si sa se porneasca schimbarea din partea fiecaruia,sunt convins ca Dumnezeu va pune ulei in candele din nou.(cum spunea si Iosua : Cat despre mine eu si casa mea vom sluji Domnului)

Dumnezeu sa te binecuvinteze!!

 

Permalink • Print • Comment

October 24, 2008

REGASIRE

M-am trezit singur,ce sentiment…
Sinistru,rece,albastru-nchis.
Dar nu,nu sunt singur.Acolo,undeva
Stau ei,un nor de martori,martirii.

Dar sunt  asa departe,departe,
Nu-i nimeni langa mine,sa-ndemne,
Sa ma-drume.Dar stii ce spun:
Nu-i bine!E El,e Domnul,e Isus.

Cata vreme am crezut ca nimeni nu-i,
Ca sa-mi aline,amarul greu si dorul.
Mi se topea sufletul…in gheata.
Raul se lipea de mine.

Facand tot timpul ce nu-i bine.
Asa eram crestine,credeam ca
Nimeni nu-i cu mine,cu mine…
Si toti sunt impotriva mea.

Desi aveam salvarea Lui
Credeam ca sunt singur,singur…
Dar El mi-a aratat,mi-a spus,
Mi-a dat,DIN NOU…
                               IUBIREA.    


by Jurubita Elisei

Permalink • Print • Comment

INVIEREA

Pamantul parea scormonit de-un plug necurat,
Mai mult ca niciodata lumea era pacatoasa,
Pacatuise in modul cel mai groaznic si urat,
Il omorasera,pe cruce,pe El,fara sa-i pasa.

Pe El,FIUL lui Dumnezeu,iar acum ce faceau,
Linistiti,potoliti,impacati parca,dormeau.
Doar cel Rau ii tinuse apasat si cerusera,
Intr-un singur glas:´´La moarte cu omul acesta!´´

Dar el de bunavoie,cu durere,se daruise,
Lumii-ntrgi.Iar pe cei care-L incredintasera
Mortii,pe lemnul crucii,inca,desi nu cerusera,
Ii iertase zicand:´´Tata iarta-i caci nu stiu ce fac!´´

Dar acum acestea au trecaut caci ce-a fost asta?
Un fulger parca,o lumina puternica,un inger,
Si apoi un uruit de piatra,o piatra mare  parca.
Iar in vazduh  cel Rau cazu  parca din cer!

Isus Domnul pacii,vietii,Gloriei,Regele a inviat,
Cel rau a crezut ca totul s-a incheiat,terminat,
Dar de-abia acum totul a inceput.Harul promis,
S-a infaptuit,a fost indeplinit prin cel trimis.

O femeie in gradina sta si plange,suspinand,
Gandind in sine :"Unde oare l-au mutat?"
Dar o voce blanda,buna o invaluie,cuprinzand,
Gradina,parca.Este El,Rabuni,Cel Invatat.

Cata bucurie,ce fericire,Domnul meu,Isus
A inviat,El care mortii s-a dat,este viu.
A lui sa fie gloria,Aleluia Celui de sus!
EMANUEL in vecii vecilor!Amin!

by Elisei Jurubita

Permalink • Print • Comment

MANTUIREA

Stii tu oare suflete iubit,
Ca Dumnezeu te-a iubit,
Si-nca te iubeste,
Si-al tau suflet mantuieste?

Nu stii oare ce pret a platit?
Pe Fiul Sau preaiubit,
Si-nca pe cruce jertfit,
Pana la moarte smerit?

Nu ti se pare de ajuns,
Ca pentru tine strapuns,
Domn al vietii,Imparat,
Chiar mortii s-a dat?

Esti tu atat de impietrit,
Ca nici nu te-ai gandit
Ca-ntr-o zi vei fi gasit,
Prea usor la cantarit?

Indreapta-ti deci privirea!
Vezi de unde-ti vine izbavirea,
Si te rog nu pregeta!
Iar El,Domnul,te va ierta.      

     by Elisei Jurubita

Permalink • Print • Comment

INFRANAREA

Daca ochiul tau te face
Sa cazi in pacat,
Leapada-l de la tine!
Ca sa fii impacat
Cu Dumnezeu.

Daca mana ta te face
Sa faci un pacat,
Ai grija si indreapt-o!
Caci vei fi certat
De Dumnezeu.

De piciorul tau te duce
Pe-o cale gresita,
Ai grija si pune-l
Pe Calea lui sfanta,
A lui Dumnezeu!

De urechea ta asculta
De alte invataturi,
Tu indreapt o sa asculte
De al Sau sfant Cuvant,
Al lui Dumnezeu!
 
Iar de gura ta vorbeste
Ce nu foloseste,
E mai bine-atunci sa taci
Sa nu fi judecat
De Dumnezeu!

Deci te rog in al Sau Nume,
Pocaieste-te de lume!
Si vei fi n cer
Ca si un inger,
Cu  Dumnezeu.

Iar tu tinere iubit,
De Domnul mantuit,
Sfaturile Lui pastreaza
Si-n a Lui vie lucreaza,
A lui Dumnezeu!

by  Elisei Jurubita

Permalink • Print • Comment

Pocainta

Plecat-am de acasa
Pentru   cativa   ani.    
Sa-mi   iau     casa,
Sa   strang      bani.
     
Trecu   o    luna,
Trecura     noua.
Mi-am luat masina,
Chiar  de noua!   

Puneam  ban dupa ban,
Si tot mereu adunam.
Iar la Adunare cand mergeam
Nu puneam un ban.

 Lumea ma stia
Foarte muncitor,
La treaba mea,
Baiat strangator.

Mergeam si la cor,
Si   pe     dirijor ,
Nu dadeam un chior.
Ma credeam tenor!
 
Pe frati cand ii vedeam,
Si la Adunare eram,
Cu verva-i salutam;
Iar pe strada-i ocoleam.

Au mers toate cat au mers,
Panan-n-tro zi,cand,
Parca printr-un gand
Mi-a aparut mama razand.

Si atunci intr-un gand
La telefon tastand
Pe mama sunand,
Nu mai stiu de cand.

Vad ca raspunde ,
Tatal meu plangand
Si atunci de neunde
Mi-a venit un gand ,

Mama mea murise,
Dupa multe vise
Cu mine de mana
Iar pe cap cununa.

Cununa de neprihanit
Data de Isus iubit
Pentru-a mea cainta
Pentru pocainta.

Si atunci cu cainta
Cu multa durere,
A mamei credinta,
Cu multa staruinta

M-a adus in fire
Si-am strigat
"–O fire!
 te rog TREZIRE!"
Atunci s-a terminat.

Prin fata ochilor mei
Trecut-au ani grei,
Unu, doi, trei,
Zece ca ei.

Fara de credinta,
Fara pocainta,
Doar de aparenta
Crestin de frecventa.

 "-Te rog Doamne,
Iart-a mele toane
Si nu ma pedepsi
Cum ar trebui !"

De vrei ca-n viata
Sa ai o povata
Din Scriptura-nvata,
Sa o ai in fata.
 
Si smerit sa fii
Ca sa poti primi
Har si binecuvantare
De la Tatal mare.

Doar paine sa ai,
Si unde sa stai,
Si ce imbraca .
Este binecuvantarea SA.

Caci  sus in ceruri
Vei primi cununi.
Si  in Numele iubit
Vei fi primit!

Ca fiu al lui Dumnezeu
In poporul Sau .
Si iti vei salva
Sufletul din Gheena grea.
 
     
 by  Elisei Jurubita

Permalink • Print • Comment

October 23, 2008

Rapirea

                      RAPIREA

Din negura vazduhului,din mijlocul pamantului,
Se aude un strigat de moarte,parca din infern,
Un strigat sfasietor,care va tinea etern
Pentru ca nu s-au predat in totul Domnului!

Cutremurat si plin de groaza,fug,alerg
Spre Biserica,unde de abia vroiam sa merg.
Zbuciumat,vanat,alergat,inca mai sper,
Ca mai am o sansa sa ajung si eu in cer!

De ce EU?DE CEE…inima-striga sfasiata,moarta,
Mai am putin,e Duminica(oare),ma duc acolo(unde)?
Sper sa mai gasesc un frate,dar nuu,nu un frate!
Nu vreau pe nimeni sa gasesc!!Deschid usa.

Ah!sunt singur,ce blestem,ce urgie,sunt mort!
Dar ce se aude?Iata vine unul,si-nca unul,iar
Mai vin inca pe-atatia si iar si iar,si in zadar
Ca si mine dupa atatia ani de zel un suflet mort!

Parca un pic mai linistiti se aude ´´Frate,azi,
Crezut-am ca a fost Rapirea,caci nici sotia,
Nici copilul nu-s si nici vecinul meu nu e azi
De vazut!Trebuie sa fi plecat undeva!

Ma-nfior sufletu-mi zboara inapoi pe cai lugubre
Tenebroasele carari mi-apar acum in minte,
Cele pe care le-am dorit,nutrit in minte ca niste umbre
Cand al Lui credeam ca sunt,si ca eram fierbinte!

Dar eu eram rece,o gheata fierbinte,rece pentru El,
Fierbinte pentru cel ce acum era liber,dezlegat,
Sa rupa tot,sa sfarame in bucati,orice a fost vreodat,
Crestin de evidenta,nume de imprumut,luat de un misel.

Atunci mintea-mi tulburata,neagra,disperata,dezlanata,
A scos din strafundul tuturor invalmasagurilor,judecata:
Fratilor a fost Rapirea!Iar noi suntem cei ramasi de vatra
Un ras infiorator se aude,de undeva de sus,nu-i nimenea…

Doar el stapanul pamantului,o nuu.s-a dus si Harul,si Calvarul!
Doamnee!In zadar suspinati,gemeti acum si cereti,oare
Cand eram inca cu voi nu stiati sa cereti,sa primiti si voi Harul?
Acum doar focul va va mai mantui,dar aveti credinta oare?

Nu am mancat eu Mielul,nu am crezut in EL,nu cu amare verdeturi,
L-am cinat cu-ntreaga familie,nu am ars oare ce a ramas,
Nu imbracat,incaltat si imbraiat am fost pregatit pentru ceruri,
De ce oare astazi am fost lepadat,aruncat,parasit, jos ramas?

Durerea desfigurata,mintea imprastiata,sufletul disperat
Dau raspunsul toate deodata;toate impreuna m-au strapuns:
Dar usiorii usii si al tau prag de sus,le-ai uns cu al Sau sange Sfant?
Sau crezut-ai ca obiceiurile,ochiul lumii,forma de evlavie erau de ajuns?

Crestini,rugati-va,suspinati,gemeti,cereti ca atunci cand ceasul suna-va
Sa fim luati,si nu lasati!El poate inca sa ne mantuie,inca mai este iertare,
Caci la El toate sunt cu putinta,indurarea Lui e mare!Cu toti uniti-va
Si cereti cu smerenie iertare,impacare caci El este Sfant si Mare!

  by  Eisei Jurubita

Permalink • Print • 1 Comment

September 5, 2008

Ascuns in locuri vizibile

    Uneori intimitatea este cea mai placuta latura a vietii pentru ca este locul unde nu poate patrunde nimeni altcineva decat cei carora le permitem. Este locul unde ne ascundem de ceilalti si traim in noi insine. Este acel moment de liniste si pace sufleteasca, de perceptie a vietii prin ochii nostri fara influente exterioare. Este timpul dedicat meditatiei, stabilirii idealurilor, a planuirii dorintelor, sau este locul unde ucizi visele si caracterul prin actiuni gresite.

           Tot acolo insa au loc si cele mai mari batalii ale sufletului. Este momentul in care esti singur. Si adevarata dovada de caracter se demonstreaza in singuratate. Atitudinea din spatele cortinei determina comportamentul de pe scena. Gandul din spatele privirii ascunde realitatea nerostita. Ipocrizia zmbetului acopera malformatia din spatele mastii.

           Sa nu fie nimeni acolo, sa fii singur, sa fie totul inchis si totusi sa fii privit. E ciudat si contradictoriu. Sa poti face lucrurile pe care le vrei si le doresti. Sa ai liberatatea de a te simti ametitor de bine. Sa  crezi ca totul e intre pereti, intre limite, intre buncare inexistente decat in imaginatie. Si totusi sa fii privit. Sa fii ascuns, asa de ascuns incat nici tu nu stii unde te aflii. Si totusi sa stie cineva de tine.

          Nici copacii din gradina Edenului nu au fost o ascunzatoare prea buna, nici pestera lui Ilie, nici corabia cu care a fugit Iona spre Tars. Privirea aceea  era acolo. CINE sa ne priveasca oare? E  atat de simplu sa aflii acest raspuns citind cuvintele inteleptului David din Psalmul 139:7-13  Unde mă voi duce departe de Duhul Tău, şi unde voi fugi departe de Faţa Ta? Dacă mă voi sui în cer, Tu eşti acolo; dacă mă voi  culca în locuinţa morţilor, iată-Te şi acolo;  Dacă voi lua aripile zorilor, şi mă voi duce să locuiesc la marginea mării,  şi acolo mîna Ta mă va călăuzi, şi dreapta Ta mă va apuca. Dacă voi zice: ,,Cel puţin întunerecul mă va acoperi,- şi se va face noapte lumina dimprejurul meu!" Iată că nici chiar întunerecul nu este întunecos pentru Tine; ci noaptea străluceşte ca ziua, şi întunerecul ca lumina. Tu mi-ai întocmit rărunchii, Tu m'ai ţesut în pîntecele mamei mele.   

           Da, ai intuit bine, e privirea lui Dumnezeu, sunt ochii lui care vad totul. Este Duhul Lui care reprezinta manifestarea terestra a divinitatii. Dumnezeu este omniprezent. Te priveste in orice loc, in orice moment si in orice circumstanta. La El nu exista lucruri ascunse ci toate sunt descoperite. Invizibilul vietii tale este atat de vizibil in ochii Lui. Si oriunde ai fii, si orice ai face, sa nu uiti niciodata ca este si El acolo.